Ordinele arhitecturii clasice sunt sistemele de proporții și ornamente prin care grecii și romanii construiau coloanele și partea de deasupra lor. Cele trei ordine grecești, doric, ionic și corintic, se recunosc cel mai ușor după capitel, adică piesa din vârful coloanei. Romanii au adăugat încă două variante, ordinul toscan și ordinul compozit, iar toate cinci au fost reluate de Renaștere și de neoclasicism.
Ce este un ordin arhitectural?
Un ordin arhitectural este un ansamblu de reguli care leagă între ele baza, fusul și capitelul coloanei, precum și antablamentul, adică grinda decorată sprijinită pe coloane. Fiecare ordin are proporții proprii: diametrul coloanei la bază servește drept unitate de măsură pentru înălțimea ei și pentru celelalte elemente.
Ordinele au fost descrise sistematic în Antichitate, iar tratatele arhitecților din Renaștere le-au fixat într-o formă canonică, folosită apoi timp de secole în școlile de arhitectură.
Cum se recunoaște o coloană dorică?
Coloana dorică se recunoaște după capitelul simplu, format dintr-o pernă rotunjită și o placă pătrată, și după lipsa bazei în varianta grecească, fusul sprijinindu-se direct pe platforma templului. Este cea mai masivă dintre coloanele grecești, iar canelurile, de obicei 20, se întâlnesc în muchii ascuțite.
Deasupra coloanelor, friza dorică alternează triglife, plăci cu trei benzi verticale, și metope, panouri pătrate adesea sculptate. Ordinul doric a fost asociat cu sobrietatea și forța, iar Partenonul din Atena este cel mai cunoscut templu construit în acest ordin.
Prin ce se deosebește ordinul ionic?
Ordinul ionic se deosebește prin capitelul cu două volute spiralate, asemănătoare unui sul de pergament, și prin coloana mai zveltă, așezată pe o bază profilată. Canelurile sunt mai numeroase, de obicei 24, și sunt despărțite prin benzi plate, nu prin muchii.
Friza ionică este continuă, potrivită pentru reliefuri narative lungi. Ordinul a fost perceput drept mai elegant și mai ușor decât cel doric și apare la temple precum Erechteionul de pe Acropola ateniană.
Ce caracterizează ordinul corintic?
Ordinul corintic este caracterizat de capitelul înalt, în formă de coș, acoperit cu frunze de acant sculptate, din care se ridică volute mici spre colțuri. Este cel mai ornamentat și cel mai zvelt dintre ordinele grecești.
Deși a apărut în lumea greacă, ordinul corintic a fost folosit pe scară largă mai ales de romani, în temple, arcuri de triumf și clădiri publice. Pronaosul Panteonului din Roma are coloane corintice.
Cum se compară cele cinci ordine?
| Ordin | Capitel | Bază | Înălțime orientativă a coloanei |
|---|---|---|---|
| Toscan (roman) | Simplu, neted | Simplă | circa 7 diametre |
| Doric | Pernă rotunjită și placă pătrată | Fără bază la greci | circa 4–6 diametre la greci, mai mult la romani |
| Ionic | Două volute | Profilată | circa 8–9 diametre |
| Corintic | Frunze de acant | Profilată | circa 10 diametre |
| Compozit (roman) | Volute ionice peste frunze de acant | Profilată | circa 10 diametre |
Proporțiile au variat de la o epocă la alta și de la un monument la altul, așa că valorile din tabel sunt orientative, nu reguli fixe.
Unde se mai văd ordinele clasice astăzi?
Ordinele clasice se văd astăzi în clădirile renascentiste, baroce și neoclasice: palate, biserici, teatre, bănci, universități și clădiri administrative din secolele XVIII–XX. Neoclasicismul le-a folosit pentru a transmite ideea de stabilitate și de continuitate cu Antichitatea, motiv pentru care multe instituții publice au fațade cu portic și fronton.
Câteva reguli practice ajută la identificarea lor în timpul unei plimbări prin oraș:
- privirea se îndreaptă întâi spre capitel, care decide aproape întotdeauna ordinul;
- la clădirile cu mai multe etaje, ordinele se suprapun de obicei de jos în sus: doric sau toscan, apoi ionic, apoi corintic;
- pilaștrii, coloanele aplatizate lipite de zid, respectă aceleași reguli ca și coloanele;
- la clădirile moderne, coloanele simplificate pot amesteca elemente din mai multe ordine.
Exercițiul se poate continua cu monumentele prezentate în articolul despre capodoperele arhitecturale din lume și cu cele din lista celor mai frumoase situri istorice. Reîntoarcerea la modelele antice este explicată în contextul ei larg în articolul despre impactul Renașterii asupra culturii mondiale.
