România, nu-ți îndobitoci viitoarele generații!

Ne aflăm în „miezul” unor discuții aprinse cu privire la reducerea numărului de ore de istorie, geografie și română. Unii spun că ar fi bine să scoată orele de istorie din programa de gimnaziu, alții chiar susțin că orele de istorie ingreunează programa, iar elevii sunt obosiți de atatea date, de atâția ani.
Să ne înțelegem. Voi vreți să vă îndobitociți tinerii? Voi vreți ca aceștia să ajungă mari, sau „mari” politicieni, care vor să schimbe ceva în țară, în Constituție, fără ca aceștia să cunoască reformele lui Cuza?

Să fim serioși, vă rog! Cum ați dori să se dezvolte această țară, dacă va avea o sumendenie de tineri „necunoscători de carte”, cum i-ar numi bătrânii. Cum vreți voi să fie oameni, dacă aceștia nu știu să învețe din greșeli, căci nu cunosc greșeli. De ce nu cunosc greșelile? Pentru că nu cunosc istoria. De ce nu cunosc istoria? Pentru că vă vin idei… Voi vreți să nu mai știe tinerii nici pe cât știau să scrie? Sau vreți să nu cunoască punctele cardinale? Ce vreți?
Se plâng școlarii că programul îi suprasolicită. Dar așa rezolvați voi problema? Reduceți orele? Fiți deștepți! Reformați sistemul de învățământ, dar nu reduceți orele, oameni buni! Știti ce spune psihologia? Ea spune că a elimina obstacolele din calea copilului înseamnă, de fapt, a-l face un viitor adult incapabil de a rezolva probleme. Și oricum, materiile nu pot fi numite obstacole.
Să începem cu începutul, deci cu româna. Să reduceți orele de limba și literatura română? Asta chiar a fost una dintre cele mai „bune” idei pe care am auzit-o. Am trecut cu toții prin gimnaziu și știm, sau poate nu cu toții știm, dar majoritatea dintre noi ar trebui să știm cât este de importantă gramatica. Ei bine… când se învață ea, dacă voi reduceți numărul de ore de limba română? În loc să adaugați o ora, doua, trei (cel puțin) de gramatică în programa școlară, voi stați și vă plângeți că tinerii zilelor noastre nu știu să scrie corect, nu se pot exprima și scriu „miniștrii”, în loc de „miniștri”. Credeți că, dacă acolo pun mai mulți „i”, voi vă înmulțiți? Sunteți destul de mulți, dar destul de puțini uneori.
Vă place să vă plângeți și să spuneți „pe vremea mea, cine nu știa să scrie, nu trecea clasa, dar acum…” Pe vremea voastră… dar și pe vremea noastră. Nu-s din vremurile de demult, dar am trăit vremea când domna învățătoare m-a pus la punct cu „s-au” și „sau” și nu le mai uit. Am trăit vremea când în clasele V-VIII am învățat că dacă mai scriu o dată „deșii”, în loc de „deși”… o încurc cu „dăscălița”. Am trăit vremea în care am învățat la liceu ca noi spunem că „suntem tinerii PE CARE dascălii trebuie să-i pună la punct cu gramatica”, deci nu „suntem tinerii CARE dascălii trebuie să-i pună la punct cu gramatica”. Și da, am trăit vremea în care, cine nu trecea de testul de gramatică de la sfârșit de semestru, o „încurca” la română. Dar îmi amintesc cu respect de această „regulă” a clasei. Știți de ce? Pentru că știm să scriem, iar profesoara de română se mândrește cu asta, nu pleacă capul atunci când îi scriem cate un mesaj de Craciun.
Mă întreb ce părerea au oare profesorii despre această propunere. Și tot eu îmi răspund. Profesorii de istorie cred că ar spune „vom fi un popor fără identitate, vom fi un popor care nu își cunoaște origini, tradiții, greșeli, care nu îl cunoaște pe badea Cârțan, deci va fi vai de noi, adică… de ei va fi vai, căci ei, cei ce vin din urmă, ei nu vor știi”. Profesorii de română cred că ar propune să „aruncăm” literele din alfabet. La ce ne folosesc, dacă le scriem pe toate legate, dacă nu avem cratimă, sau dacă punem cratimă atunci când spunem „ia o cană”, deci scriem, mai nou, „i-a o cană”. Și încă vă mirați că apar comentarii că nu știu tinerii să scrie?
Eram prin clasa a VIII-a atunci când mi-am dat seama că istoria, deși nu-i materia mea favorită, este importantă. Am învățat-o logic, așa cum domnul profesor mi-o explica. Am întrebat o dată în clasă la ce ne folosește istoria nouă, iar răspunsul mi-a fost dat prin explicarea teoretică a etnogenezei românești. Am mers apoi la liceu, unde iarași mi se părea că nu am să rețin anii. Și iarăși am aflat de la doamna profesoară că noi, prin istorie, învățăm din greșeli, ne cunoaștem trecutul. Cum oare am putea să descriem tinerii ce vin din urmă, trec „prin” școală, dar nu mai știu istorie, gramatică și literatura, și nici geografie. Au! Pe voi nu vă doare? Nu-s eu bătrână, dar nici atât de tânără încât să nu-mi dau seama câtă nevoie au românii de un sistem de învățământ solit, sigur și în favoarea tinerilor. Dar în favoarea tinerilor nu-i scoaterea orelor pe care v-ați gândit să le scoateți.

Nu vă lăsați copiii să se îndobitocească! Lăsați-i să învețe cum să scrie, cum s-au batut dacii cu romanii și punctele cardinale. Nu o să le placa tuturor aceleași materii, dar nu-s oamenii diferiți oare? Iar voi, cei cu idei geniale, vreți să faceți ceva pentru sistemul de învățământ? Păi faceți, nu eliminați. Creați, nu stricați!

FLORINA HOMEI