Locul de muncă – ce s-a schimbat

În facultate am avut un summer-job la o fabrică. Am lucrat alături de un sudor care de 30 ani făcea aceeași meserie, în cadrul aceleiași întreprinderi. Bunicii și unii dintre părinții noștri au avut norocul, spun eu, să se poată pensiona din job-ul pe care l-au făcut toată viața. Undeva prin anii `90 asta s-a schimbat.

A dispărut mitul ”meseria – brățară de aur”. Occidentalizarea României a adus pe piață un nou set de job-uri, pentru care ai nevoie de altfel de aptitudini. Tot capitalizarea a determinat și pragmatizarea educației. Așa se face că accentul asupra antreprenoriatului și a tinerilor a crescut exponențial în anii 2000. Numai că asta a cauzat și distrugerea siguranței pe care un meseriaș o avea la locul de muncă.

Aproape toate persoanele de 30 ani pe care le știu au avut până la vârsta asta cel puțin 3 job-uri. Eu unul am practicat 3 meserii la 7 locuri de muncă diferite. Fără a pune la socoteală job-urile de pe timpul verii, din liceu sau facultate. Niciunul dintre aceste locuri de muncă nu era unul din care să am siguranța că mă voi putea pensiona.

Mai nou nu mai contează experiența, ci cât de tânăr ești sau bine areți. Doamne ferește să nu fii dispus la ore suplimentare, să muncești în condiții de stres și mereu sub presiunea unor deadline-uri, care dacă nu se respectă piere compania. Iar dacă nu-ți convine ”mai așteaptă alții 100 ca tine la ușă”, gata să dea năvală cu diplomele numai bune de…

Sunt de acord! Trebuie să le dăm tinerilor o șansă. Dar atât de mult s-a bătut moneda pe promovarea tinerilor, încât avem o populație de 45-60 ani, care nu-și mai găsește un job. Și nu pentru că nu și-ar face bine meseria. Ci pentru că au avut ghinionul ca întreprinderea sau compania la care au lucrat să se închidă, iar acum e la modă să angajezi tineri.

sursa: marelediminutiv.blogspot.ro