Gânduri. Păcăliți de primăvară

Primavara incepe cu un mare cliseu ( frumos, ce e drept): majoritatea barbatilor isi aduce aminte ca trebuie sa ofere doamnelor niste flori, de ca si cum ar trebui o ocazie speciala pentru asta, de ca si cum ele nu si-ar da seama, de ca si cum ele nu ar sti mai bine…. Numai la inmormantari mai vezi atatea flori.. Si in clisee o tine: anotimp al renasterii, al florilor, al pasarilor si al iubirii….Sub mirosul greu de crini ascunde agitatia, zgomotul, imaturitatea, astenia,alergia, gripa….Pana la 1 septembrie, sa ne punem asadar sufletele la somn visand la liniste si culoare si sa intram in rolul cu care ne-am procopsit vrand nevrand, zambind larg si fals soarelui, intr-un mare si ipocrit dans…..
George Bacovia: pe asta nu l-a pacalit primavara:

Melancolia m-a prins pe stradă,
Sunt ameţit,
Oh, primăvara, iar a venit…
Palid, şi mut…
Mii de femei au trecut;
Melancolia m-a prins pe stradă.

E o vibrare de violete:
Trece şi Ea;
Aş vrea,
Dar nu pot s-o salut;
Oh, şi cum a trecut,
Într-o vibrare de violete.

Nimicnicia m-a prins pe stradă;
Am adormit.
Oh, primăvara, iar a venit
Pal, şi uitat…
Vals funebru, depărtat.
Melancolia mă ţine-n stradă.