Cum arată Schullerwald iarna? Pustie și tristă

Nu doar curiozitatea ne-a îndemnat zilele trecute să facem un scurt raid prin pădurea Schullerwald. Altădată animată, plină de orășeni ieșiți la aer curat, la plimbare sau picnic, în timpul iernii pădurea este părăsită, lipsită de viață și neprimitoare. Spuza de zăpadă pusă cu o noapte înainte accentuează parcă răceala și aspectul inert.

Pe aleile pietruite nu deslușești în zăpadă decât urmele câinilor care au trecut pe aici și, la un moment dat, câteva amprente de ghete. Probabil a paznicilor care și-au făcut rondul. Dar atât…Nu tu păsăret, nu tu vietăți mici, nimic, nimic.

Doar hămăiturile câinilor de la casele de la lizieră, speriați parcă și ei de zgomotele făcute de pașii noștri. Nici măcar nu ai poftă să scoți o vorbă unul cu celălalt. Nu știu dacă mi-am ridicat de două-trei ori privirea spre coroanele desfrunzite. Dar am băgat de seamă că în rigolele de la marginea potecii se văd încă urmele “civilizației”.Pachete goale de țigări, doze de bere goale și plasticuri. Veșnicele plasticuri de care nu scapi, oricâtă ecologizare ar face voluntarii.

Schullerwald nu te îndeamnă iarna să te oprești, chiar dacă ești obosit sau ai vrea să îți aprinzi o țigară. Ba dimpotrivă, te face să grăbești pasul și să ieși cât mai degrabă spre livada de pruni. Acolo știi că nu-i chiar pustietate. Și parcă îți vine să intri în vorbă cu câinii ciobanilor care-și pasc oile ceva mai încolo.

sch paleti lemn

sch frunze