Culoare și suflet cu pensula pe pânză. Alexandra Iordache despre retrăirea unei vechi pasiuni

Alexandra Iordache, are 28 de ani, este o bistrițeancă îndrăgostită de oameni, dar mai ales de logodnicul ei, Petrică. Revenind la oameni, este vorba mai exact de trăsăturile feței, despre expresivitate, despre ce poate face o mână talentată dintr-un chip, când îl așează pe o pânză. Da, Alexandra pictează și o face bine, are în doar un an de zile aproximativ 100 de lucrări realizate la comandă și tot atâția clienți fericiți.

Prețul lor a inclus doar materialele, nu îmi trebuie alta recompensa decât bucuria celor ce le privesc.

În Iași m-am născut, și în 1990 ne-am mutat în Lechința pentru că mama mea a fost inginer chimist la fabrica de zahăr din Lechința.

alexandra-iordache-003

Când ți-ai descoperit talentul pentru desen?

Alexandra: M-am îndrăgostit de desen înca din grădiniță, eram fascinată de creioanele colorate. Țin foarte bine minte primul meu portret, era un portret din profil al unei fetițe, cum vă spuneam eram la grădiniță, de atunci am tot încercat să desenez chipul uman. Foarte entuziasmată am fost și când am reușit să desenez prima dată un pantof, sunt primele mele amintiri legate de desen, amintiri dragi sufletului meu.

alexandra-iordache-013

Cum ai ajuns în Bistrița?

Alexandra: În Bistrița am venit să studiez la liceul de Arte Plastice ”Corneliu Baba”, am intrat a treia în ordinea notelor și probelor artistice de admitere,pe care le-am trecut cu brio, chiar dacă nu aveam pregătire, nici măcar o oră luată cu vre-un professor de specialitate. Îmi amintesc că mă întrebau colegii cu ce profesor m-am pregătit.

alexandra-iordache-011

De ce ai ales Liceul de arte plastice ”C.Baba”?

Alexandra: Am ales acest liceu pentru că îmi doream încă din clasa a patra, dar pe când să mă înscriu, părinții s-au răzgândit, au zis că la media mea au așteptări mai mari de la mine. Mă vroiau înscrisă la Colegiul Național ”Andrei Mureșanu”, dar, mi-au spus: ”du-te și dă probele, așa fără nici o oră plătită, fără sfatul și coordonarea vreunui profesor sau artist și dacă le iei, te lăsăm, dacă nu, mergi la un alt liceu”. Bineînțeles că le-am luat, cu zece chiar.

alexandra-iordache-012

Care a fost evoluția ta din punct de vedere artistic?

Alexandra: În liceu desenam și pictam bine, am participat la olimpiade județene, pe urmă naționale, la diverse concursuri, însă după liceu m-am oprit. Timp de opt ani nu am mai luat pensula în mână, până acum un an.

alexandra-iordache-009

De ce nu ai urmat și o facultate de profil?

Alexandra: Am urmat dreptul, nu am făcut o facultate în domeniu pentru că am ieșit dezamagită din liceu. Mai exact cei care aveau talent erau buni, își mai perfecționau stilul, tehnica, dar cei slabi tot slabi au rămas. Așa că am terminat liceul fără să aflu cum se prepară o pânză, fără să ne îndrume un profesor ce materiale trebuie cumpărate, de unde, cum să le folosești, spre ce să ne îndreptăm. Aceasta a fost dezamăgirea mea, mi-am zis că nu merită să fac o facultate doar ca să repet istoria. Am ajuns la concluzia că arta ajungi să o realizeri doar exersând, chiar și singur.

alexandra-iordache-004

Care este jobul tău? Ce carieră vrei să urmezi?

Alexandra: Tocmai mi-am dat demisia dintr-un job unde timp de opt ani am văzut doar cifre, cantități și valori materiale, deși eu nu am mai studiat matematica din clasa a opta. Cu toate astea am fost bună în ceea ce făceam.

alexandra-iordache-002

Crezi că se poate trăi în România doar din munca de artist?

Alexandra: se poate trăi din roadele talentului tău, în România, dar numai dacă ești extrem de bun în ceea ce faci, și dacă placi publicului, clientului tău, dacă reușești să aduci ceea ce vrea, ce este în trend, ce-și dorește sau are nevoie. Asta încerc să fac.

alexandra-iordache-005

Ce încerci să transmiți prin lucrările tale, ce subiecte, ce teme preferi?

Alexandra: ador portretele, îmi plac oamenii și infățișarea diferită pe care ne-a dat-o Dumnezeu, dar tot așa îmi plac și culorile, și îmi place și pictura bisericească, de care m-am îndrăgostit în satul bunicilor mei în copilărie la biserica din localitatea Sânmihaiu de câmpie, unde de altfel am ajuns să și pictez pe terei pereți exteriori.

alexandra-iordache-008

Pentru cine pictezi?

Alexandra: vreu să pictez pentru oricine apreciază lucrările mele, indifferent de starea materială, statutul în societate.

alexandra-iordache-006

Când, în ce condiții și ce lucrări semnate de tine ar putea să vadă cei pasionați de artă?

Alexandra: am un an de când am început să profesez, am deja 80 sau 100 de lucrări vândute, realizate la comandă, vreau să tot fac, încă nu am avut timp să fac ceva pentru sufletul meu, ceva că așa vreau eu, și abia aștept. Vreau să pictez și să desenez, să decorez evenimente festive cu maică-mea, să decorez obiecte, încăperi, asta îmi place cel mai mult să fac.

alexandra-iordache-007

Care sunt dezamăgirile pe care le trăiești ca artist plastic?

Alexandra: am o foarte mare dezamăgire, faptul că nu am pictat sau desenat nimic cei opt ani. Am pierdut extrem de mult.

alexandra-iordache-014

Cum ai ajuns să îl pictezi pe Ștefan Pop, este un artist recunoscut, care face cinste Bistriței și nu numai?

Alexandra: pe Ștefan Pop l-am pictat cu ocazia unei comenzi, a fost o surpriză făcută pentru el de cineva apropiat lui, a fost o onoare pentru mine, iar reacția pe care a avut-o când a văzut tabloul a fost petru mine cea mai mare realizare, o bucurie de nedescris, ce altceva , sau ce altă recompensă îți trebuie, decât să vezi că munca ta face pe altcineva fericit? eu sunt fericită, le mulțumesc în mod special părinților mei că au complotat cu Dumnezeu să îmi dea acest dar minunat, iar lui Petrică, logodnicul meu, pentru ca a insistat să iau pensula în mână din nou.

alexandra-iordache-001