Acum, când fularul “Vampirilor Albaștrii” zace în dulap…

– Măi, băiete, tu de unde ești?
– Din Bistrița.
– Și-apoi mai are tata Jean bani pentru echipă, că iar ne-ați bătut!

Eram un puștan de 12 ani când avusese loc dialogul de mai sus, la Iași, în Parcul Copou, la câteva zile după ce Gloria Bistrița învinsese cu 1-0 Politehnica Iași în Divizia A. Pe-atunci nu înțelegeam de ce sunt întrebat despre bani, despre Jean Pădureanu. Pur și simplu eram bucuros că există Gloria, că orașul are un stadion pe care se joacă fotbal de primă divizie, cu Steaua, Dinamo și Rapid printre adversare. A trebuit să treacă un deceniu ca să înțeleg cum se mișcă lucrurile. Zece ani în care au dispărut, pe lângă alte cluburi de tradiție care se zbat în mediocritate, atât Politehnica Iași cât și Gloria Bistrița.

Bistrița – un municipiu nici prea mare, nici prea mic, cu un potențial financiar redus. Puține lucruri ar spune că știe despre Bistrița un constănțean sau un nemțean. Dar cu siguranță ar menționa meciurile Farului sau Ceahlăului cu Gloria lui Pădureanu. În orice colț al țării te-ai duce, la auzul orașului din nordul Transilvaniei lumea face conexiune cu Gloria. Un brand unic, controversat dar solid, care a purtat micul oraș timp de peste 90 de ani. O tradiție care a sfârșit în mocirla comisiilor, insolvenței, furtișagului și a goanei după profit.

Citește toată povestea pe sport7.jurna.ro